Ce trebuie sa stie un turist inainte de a pleca intr-un voiaj ?

Cunoscand si respectand cateva reguli simple, turistii pot evita unele probleme de sanatate in timpul voiajului:

1. Solicitarea unui consult medical cu 1-3 luni inainte de plecare. Medicul va verifica daca vaccinarile obligatorii au fost corect efectuate si daca sunt aduse la zi. Cand viitorul turist nu a facut in ultimii 10 ani un rapel vaccinal contra difteriei, tetanosului si poliomielitei, plecarea intr-un voiaj este o buna ocazie pentru revaccinare. In functie de tara de destinatie, medicul poate recomanda efectuarea unor vaccinuri suplimentare sau a unor tratamente profilactice.
    

2. Respectarea regulilor de igiena individuala si alimentara in timpul sejurului:
   • Spalarea mainilor inainte de fiecare masa
   • Spalarea legumelor si fructelor
   • Evitarea consumului de apa de la robinet. Sunt recomandate bauturile imbuteliate acidulate, care sa fie deschise de catre comerciant in fata turistului
   • Evitarea fructelor de mare atunci cand provenienta si modul de pastrare sau preparare nu pot fi controlate
   • Evitarea consumului de carne insuficient preparata termic.
3. Evitarea raporturilor sexuale intamplatoare si neprotejate.
4. Pregatirea unei truse medicale de voiaj, care sa contina:
   • Medicamentele necesare continuarii tratamentului unor boli cronice (hipertensiune arteriala, diabet zaharat etc).
   • Comprese sterile, plasturi, dezinfectant (betadina)
   • Medicamente: antidiareice (loperamid), antialgice (paracetamol, algocalmin), antiinflamatorii nesteroidiene (diclofenac), un antibiotic cu spectru larg (ciprofloxacina), antihistaminice (claritine), antispastice (scobutil, no-spa), antiemetice (metoclopramid); sedative.
   • Forfecuta, termometru
   • Crema anti-solara
   • Crema sau dispozitiv contra tantarilor.
   • Prezervative
5. Efectuarea unei asigurari medicale, care ar putea acoperi costurile unor servicii medicale de care turistul ar avea nevoie pe perioada sejurului.

 

Boli infectioase care pot fi prevenite prin vaccinare, inaintea voiajului

   Vor fi prezentate pe scurt principalele boli infectioase ce pot fi contactate de turisti si care pot fi prevenite prin vaccinare inaintea voiajului.

1. BOLI CU TRANSMITERE PE CALE DIGESTIVA

1.1. Febra tifoida

   Febra tifoida (FT) este o infectie severa, produsa de Salmonella typhi (bacilul tific).

Incidenta

   Ea este inca frecvent intalnita in tarile subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud. In tarile dezvoltate din Europa si America de Nord apar numai cazuri de "de import", la persoane care au voiajat recent in zone considerate la risc pentru FT. Reintorsi in tara de origine, turistii bolnavi pot declansa in jurul lor un focar de FT.

Sursa de infectie. Cale de transmitere

   Sursa de infectie este omul bolnav de FT si purtatorul sanatos de bacil tific. Acestia sunt contagiosi prin materiile fecale.

   Transmiterea bolii se face pe cale digestiva (fecal-orala), prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de apa sau alimente contaminate.

Simptomatologie si evolutie

   Principalele simptome ale bolii sunt:

• temperatura inalta si persistenta;
• cefalee;
• oboseala extrema;
• stare confuzionala si/sau delir;
• scaderea apetitului;
• greata; diaree;
• dureri abdominale difuze;
• marirea de volum a splinei;
• eruptie cutanata pe torace si abdomen.

   In absenta tratamentului antibiotic pot apare complicatii severe, care pot conduce la deces: perforatie intestinala, hemoragie intestinala, soc.

Prevenire

   Din fericire exista un vaccin contra FT, care daca este administrat inaintea sejurului protejaza turistul de aceasta boala.
   El este diponibil in farmacii sub numele de Typhim Vi.
   Vaccinarea consta intr-o singura administrarea intramusculara. Persoana vaccinata este protejata contra FT incepand cu a 3-a saptamana dupa vaccinare, iar protectia dureaza 3 ani.
   Cand turistul care caltoreste intr-o zona la risc nu este vaccinat antitifoidic, el trebuie instruit sa respecte cu strictete regulile de igiena personala si alimentara pe toata durata sejurului.

1.2. Hepatita A

   Hepatita acut? A este produs? de virusul hepatitc A.

Inciden??

   Hepatita A (HA) este frecvent intalnita in tarile subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud, unde aproape toata populatia trece prin aceasta boala inaintea varstei de 10 ani. In tarile dezvoltate din Europa si America de Nord apar numai cazuri "de import", la turistii care au calatorit recent in zone la risc.

Surs? de infectie. Cale de transmitere

   Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav care elimina virus prin materiile fecale.
   Calea de transmitere este digestiva (fecal-orala) prin intermediul mainilor murdare si prin consumul de apa sau a alimente contaminate.

Simptomatologie si evolutie

   La copil, adolescent si tanar boala este deseori asimptomatica (fara icter), trecand neobservat si nediagnosticata. In tarile dezvoltate unde sunt afectati predominent adultii si varstnicii, HA îmbraca forme simptomatice (icterice) de boala.
   La debut boala are simptome nespecifice: febra, scaderea apetitului, greata, varsaturi, dureri abdominale, oboseala, somnolenta. Apoi pacientul sesizeaza colorarea urinilor in brun-roscat, decolorarea sacunelor si colorarea in galben a pielii si conjunctivelor (icter).
   HA evolueaza intotdeauna catre vindecare, neexistand riscul de evolutie catre hepatita cronica. Adultii si varstnicii fac deseori forme mai severe si mai prelungite de boala. Atunci cand boala apare la un individ care are deja o hepatita cronica cu virus B sau C, evolutia HA este foarte severa, uneori mortala.

Prevenire

   Exista un vaccin eficient contra HA, care este disponibil in farmacii sub numele de Avaxim. El contine virus hepatitic A inactivat (omorat).
   Vaccinul se administreaza intramuscular. Vaccinarea consta in administrarea a 2 doze: prima doza la momentul 0, iar a 2-a doza dupa 6 luni sau 1 an. Persoana vaccinata este protejata contra HA pentru 10 ani. De aceea sunt necesare rapeluri la fiecare 10 ani.
   Cand turistul care calatoreste intr-o zona la risc nu este vaccinat contra HA, el trebuie instruit sa respecte cu strictete regulile de igiena personala si alimentara pe toata durata sejurului.

1.3. Poliomielita

   Poliomielita (P) este o boala infectioasa severa, produsa de virusurile poliomielitice.

Incidenta

   P este inca frecventa in unele tari subdezvoltate din Africa, Asia si America de Sud unde vaccinarea nu se face sistematic. In tarile dezvoltate ea este foarte rar intalnita, fiind de obicei vorba de cazuri "de import". Acestea apar de regula la turistii varstnici care au calatorit recent in zone la risc. Varstnicii sunt mai expusi deoarece unii sunt nevaccinati, iar altii au fost incomplet vaccinati. In plus, imunitatea postvaccinala scade in timp, motiv pentru care varstnicii pot redevini receptivi la boala.
   In tarile in care vaccinarea anti-poliomielitica se face cu vaccin de adminisitrare orala, care contine virus viu atenuat pot apare cazuri de P postvaccinala fie la cei vaccinati, fie la contatii acestora. De aceea, actualmente, majoritatea tarilor utilizeaza vaccin antipoliomielitic injectabil care contine virus inactivat (omorat).

Sursa de infectie. Cale de transmitere

Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav, care elimina prin fecale virus poliomielitic.
Calea de transmitere este digestiva (fecal-orala), prin intermediul mainilor murdare sau prin consumul de apa sau alimente contaminate.

Simptomatologie si evolutie

   Formele cele mai severe de P sunt cele paralitice, in care virusul ajuns la nivelul sistemului nervos central produce distructii ireversibile, soldate cu aparitia unor paralizii musculare dureroase, localizate cu predilectie la nivelul membrelor. Paraliziile se pot extinde si la muschii respiratori, fapt care poate antrena moartea bolnavului prin asfixie. Paraliziile se recupereaza numai partial, pacientul ramanand cu sechele importante. Formele paralitice de boala sunt mai frecvente la adulti decat la copii.
   Din fericire, in majoritatea cazurilor boala nu ajunge in faza paralitica, ci ramane in stadiul de infectie intestinala. Aceasta evolueaza catre vindecare fara sechele.

Prevenire

   Din fericire exista vaccin antipoliomielitic cu virus inactivat (omorat), care se administreaza pe cale injectabila, disponibil in farmacii sub numele de Imovax Polio
   Este foarte important sa efectuam un rapel sau o vaccinare completa tuturor turistilor care intentioneaza sa voiajeze pentru perioade lungi in tari subdezvoltate, precum si celor care voiajaza frecvent dar pentru perioade scurte.
   Schemele de vaccinare recomandate pentru turisti sunt:

• Pentru cei care au facut in trecut o vaccinare antipoliomielitica completa (indiferent de tipul de vaccin utilizat) este suficient un rapel, daca nu au facut unul in ultimii 10 ani. Pentru adulti se prefera vaccinul de administrare injectabila, deoarece la aceasta varsta riscul de Poliomielita postvaccinala dupa vaccinul administrat pe cale bucala este mai mare decat la copil.
• Pentru cei nevaccinati sau vaccinati incomplet se recomanda o vaccinare completa cu vaccin injectabil. Aceasta consta in 3 administrari intramusculare la interval de 1 luna, urmate de un rapel la 12 luni dupa prima injectie. Apoi sunt necesare rapeluri la fiecare 5-10 ani. Protectia se instaleaza dupa a 2-a injectie, deci plecarea in voiaj trebuie programata dupa acest moment.

2. BOLI CU TRANSMITERE PE CALE SEXUALA

2.1. Hepatita B

   Hepatita B este produsa de virusul hepatitic B.

Incidenta

   Infectia cu virus B este raspandita pe tot globul. Incidenta maxima se inregistreaza in Africa sub-sahariana, Asia de Sud-Est si China. Zonele cu incidenta medie sunt Europa de Est si Sud-Est, tarile din bazinul mediteraneean si America latina. Cea mai mica incidenta se inregistreaza in Australia, America de Nord si Europa de Vest.
   Riscul unui turist de a contacta o hepatita B in timpul unui sejur intr-o tara la risc este apreciat la 1/250.

Sursa de infectie. Cai de transmitere

   Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav cu hepatita acuta sau cronica cu virus B, precum si de purtatorii aparent sanatosi de virus. Acestia sunt contagiosi prin : sange, secretii vaginale, sperma, saliva si lapte matern.
   Caile de transmitere ale virusului B sunt:

• Contact sexual neprotejat (homo sau heterosexual)
• Utilizarea de droguri intravenoase
• Contact cu sange contaminat prin:
  • tratamente injectabile sau stomatologice, interventii chirurgicale efectuate cu instrumente contaminate si insuficient sterilizate. Aceasta cale este posibila in tarile subdezvoltate in care accesul la materiale sanitatre de unica folosinta este limitat.
  • tatuaje, perforarea urechilor cu instrumente contaminate si nesterilizate
  • utilizarea in comun cu persoane infectate a unor obiecte de toaleta : forfecute de unghii, lame de ras, periute de dinti etc.
• Transmitere materno-fetal (de la mama la fat)

Simptomatologie si evolutie

   Deseori hepatita acuta B este asimptomatica (fara icter). Atunci cand este simptomatica, are la debut simptome nespecifice : scaderea apetitului, greata, varsaturi, dureri abdominale, oboseala, somnolenta, dureri articulare, eruptii cutanate. Dupa 1-2 saptamani se instaleaza icterul. Uneori, hepatita acuta B imbraca forme foarte severe de boala (hepatite fulminante), care in absenta transplantului hepatic evolueaza deseori catre deces.
   Aproximativ 90% din hepatitele acute B se vindeca, cu eliminarea completa si definitiva a virusului din organism.
   In 10% din cazuri, organismul nu poate elimina virusul din organism, iar infectia devine cronica (hepatita cronica). Acesti pacienti vor evolua in 10-20 de ani catre ciroza hepatica si apoi catre cancer hepatic. Prezenta virusului B creste de peste 10 ori riscul de cancer hepatic. De aici rezulta importanta prevenirii acestei infectii prin vaccinare.

Prevenire

   Exista un vaccin eficient anti-hepatita B care contine antigenul viral de suprafata. El este disponibil in farmacii sub numele de Euvax-B si se administreaza intramuscular.
   Exista mai multe scheme de vaccinare :

• Luna 0, luna 1si luna 6
• Luna 0, luna 2 si luna 6
• Luna 0, luna 1, luna 2 si luna 12

   Protectia postvaccinala se instaleaza dupa a 3-a injectie. Pentru turisti, la care este nevoie de un efect rapid se prefera schema 0,1 si 2 luni, cu rapel la 12 luni.
   Studii recente au demonstrat ca se pot utiliza cu succes si scheme accelerate : ziua 0, ziua 10 si ziua 21.
   In 1989, OMS a recomandat vaccinarea tuturor turistilor care calatoresc in tari tropicale. Dupa 1990, toate tarile au extins indicatiile vaccinarii antihepatita B. In Romania, vaccinarea anti-hepatita B este obligatorie pentru nou-nascuti la nastere si pentru personalul medical. Majoritatea tinerilor si adultilor sunt insa nevacinati.
   Protectia asigurata de vaccin este cu atat mai lunga cu cat primovaccinarea se face mai devreme, in copilarie. Atunci cand primovaccinarea se face la varsta adulta, imunitatea dureaza 5-10 ani, motiv pentru care este necesar un rapel la fiecare 5 sau maxim 10 ani.

 

3. BOLI TRANSMISE PE CALE CUTANATA

3.1. Tetanos

   Tetanosul (T) este o boala grava, deseori mortala, produsa de o toxina secretata de bacilul tetanic.

Incidenta

   T este mai frecvent intalnit in tarile subdezvoltate, unde vaccinarea antitetanica nu se face sistematic. In tarile dezvoltate boala este rar intalnita si afecteaza cu predilectie varstnicii, care nu au mai facut un rapel antitetanic in ultimii 10 ani.
   Incidenta T la turisti nu este cunoscuta. Avand in vedere gravitatea bolii si faptul ca in tarile subdezvoltate accesul la un tratament adecvat este dificil, rezulta importanta efectuarii unui rapel antitetanic inaintea unui voiaj in zone la risc.

Sursa de infectie. Cai de transmitere

   Rezervorul de infectie este reprezentat de intestinul animalelor, care elimina prin fecale bacili tetanici, contaminand astfel solul.
   La o persoana nevaccinata sau incomplet vaccinata, boala apare prin contaminarea unei plagi cutanate cu pamant care contine bacili tetanici. Orice leziune cutanata poate constitui poarta de intrare pentru T, dar cele mai periculoase sunt cele datorate accidentelor rutiere si cele cauzate de intepaturi profunde in obiecte subtiri si ascutite. T nu se transmite de la om la om.

Simptomatologie si evolutie

   T se caracterizeaza prin aparitia in absenta febrei a unor contracturi musculare la nivelul muschilor membrelor si trunchiului. Primul semn de boala este imposibilitatea deschiderii gurii (trismus) din cauza contracturii muschilor maseteri. Treptat, contracturile se generalizeaza si pot afecta si muschii respiratori, pacientul putand muri prin asfixie in timpul unei crize de contractura. Aceste crize de contractura musculara sunt frecvente si conduc treptat la epuizarea pacientului.
   Chiar si in prezenta tratamentului adecvat boala evolueaza deseori spre deces.

Prevenire

   Consultul medical pre-voiaj reprezinta o buna ocazie pentru a efectua un rapel vaccinal antitetanic.
   Un singur rapel vaccinal este suficient pentru indivizii care au fost complet vaccinati in copilarie.
   Daca individul este incomplet vaccinat sau nu poate preciza date referitoare la vaccinarea, se recomanda efectuarea unei vaccinari complete. Aceasta consta in administrarea de 3 injectii intramusculare la interval de 1 luna, urmate de un rapel dupa 1 an si apoi de cate un rapel la fiecare 10 ani. Imunitatea se instaleaza dupa a 2-a injectie.
   Vaccinul este disponibil in farmacii sub forma unui vaccin monovalent numit Tetavax, sau a unui vaccin combinat diftero-tetanic, sub numele de Imovax dT.

3.2. Rabia (Turbarea)

   Rabia (R) este o encefalita mortala in 100% din cazuri, produsa de virusul rabic.

Incidenta

   R este in primul rand o boala a animalelor, de la care se poate transmite accidental la om. Ea afecteaza animalele din toata lumea, cu exceptia urmatoarelor tarilor insulare.
   In Asia, Africa si America de Sud, rabia este frecvent intalnita la animale, reprezentand o mare problema de sanatate publica.
   Incidenta bolii la om este strict legata de incidenta bolii la animale.

Sursa de infectie. Cai de transmitere

   Sursa de infectie este animalul bolnav de rabie, care este contagios prin saliva. Animalele cele mai frecvent implicate in transmiterea bolii la om sunt cainele, pisica si vulpea.
   Transmiterea bolii la om se face prin muscatura produsa de un animal bolnav, sau prin contactul dintre saliva acestuia si o leziune cutanata.

Simptomatologie si evolutie

   La debut boala are simptome nespecifice: nervozitate, cefalee, amorteli la locul muscaturii. Apoi apar semne sugestive pentru rabie: hidrofobie, aerofobie, stare de agitatie extrema, tulburari de comportament. Evolutia este intotdeauna catre deces intr-un interval de cateva zile.

Prevenire

   Importanta profilaxiei prin vaccinare este justificata de gravitatea extrema a bolii si de absenta unui tratament eficient.
   Din fericire exista vaccinuri eficiente care pot preveni boala. Primele vaccinuri (utilizate inca in tarile subdezvoltate) erau preparate pe creier de animale si erau greu tolerate, avand uneori reactii adverse severe (encefalita postvaccinala).
   Actualmente, in tarile dezvoltate se folosesc vaccinuri moderne, preparate pe celule diploide umane, foarte eficiente si lipsite de reactii adverse. In Romania este disponibil acest vaccin modern, care exista in farmacii sub numele de Verorab.
   In caz de muscatura produsa de animal suspect de rabie, pentru a fi eficace, vaccinul trebuie administrat cat mai repede dupa muscatura si in asociere cu imunoglobuline umane specifice antirabice sau ser antirabic.
   Exista si posibilitatea vaccinarii preventive (pre-expunere), inainte de voiajul intr-o zona la risc. In acest fel se evita situatia in care turistul muscat de un animal suspect de rabie nu poate beneficia de vaccinul antirabic modern, in tara in care voiajaza.
   Schema de vaccinare pre-expunere cuprinde 3 injectii intramusculare: ziua 0, ziua 7 si ziua 28, urmate de un rapel la 1 an si apoi la fiecare 3-5 ani.
   Acest tip de vaccinare pre-expunere nu este recomandata de rutina la toti turistii. Ea este indicata mai ales pentru turistii care urmeaza sa efectueze sejururi lungi (peste 1 luna) in zone la risc si pentru cei care voiajaza in zone in care accesul la vaccinul antirabic este foarte dificil.

4. BOLI TRANSMISE PE CALE RESPIRATORIE

4.1. Difteria

   Difteria (D) este o infectie severa produsa de bacilul difteric.

Incidenta

   Zonele la risc, cu incidenta mare a D sunt zonele subtropicale si tropicale, unde vaccinarea nu se face sistematic. In tarile dezvoltate apar rar cazuri de D, numai la persoane nevaccinate sau vaccinate incomplet. Sunt afectati indeosebi varstnicii, la care imunitatea postvaccinala scade in timp, putand ajunge la un nivel subprotector.
   Dupa 1990 a aparut o recrudescenta a D in fosta URSS si in alte tari din Europa de Est, ceea ce a facut ca OMS sa recomande tuturor tarilor sa efectueze populatiei adulte un rapel antidifteric la fiecare 10 ani.

Sursa de infectie. Cai de transmitere

   Sursa de infectie este omul bolnav sau purtatorul nazofaringian asimptomatic de bacil difteric. Calea de transmitere este respiratorie.

Simptomatologie si evolutie

   Forma de boala cea mai des intalnita se caracterizeaza prin: temperatura inalta; alterarea starii generale; faringoamigdalita severa cu depozite albicioase pe amigdale, care se desprind greu si se extind catre faringe si laringe, putand conduce la asfixia bolnavului. Ganglionii submaxilari sunt mult mariti de volum. In absenta tratamentului adecvat pot apare complicatii severe cum ar fi paralizii musculare, afectare cardiaca si renala.

Prevenire

   Plecarea intr-un voiaj este o buna ocazie pentru medic sa recomande un rapel antidifteric, sau mai corect diftero-tetanic, atunci cand individul nu a primit un astfel de rapel in ultimii 10 ani.
   Pentru adultii care nu au fost vaccinati antidifteric in copilarie se recomanda efectuarea vaccinarii complete cu 2 sau 3 doze la interval de 4 saptamani, urmate de un rapel dupa 6 luni.
   Se recomanda ca la adult sa se utilizeze o doza de anatoxina difterica de 10 ori mai mica decat cea utilizata la copii, pentru ca adultul tolereaza mai dificil decat copilul acest vaccin.
   Exista actualmente un vaccin bivalent diftero-tetanic creat pentru adulti, care contine o doza redusa de anatoxina difterica. El este disponibil in farmacii sub numele de Imovax dT.

4.2. Meningita Meningococica

   Meningita meningococica este produsa de meningococ.

Incidenta

   Zonele din lume in care se inregistreaza epidemii de meningita meningococica sunt Africa subsahariana, Asia si America de Sud. Au fost observate cazuri sporadice de boala la turistii care au calatorit in tari ce se aflau in plina epidemie.
   Incidenta bolii pe luna de sejur este evaluata la 0,4 cazuri / 1 milion de turisti, iar pentru pelerinii la Mecca este estimata la 2000 / 1 milion de pelerini. Riscul epidemic cel mai mare se inregistreaza intre lunile ianuarie-mai. Cei mai expusi sunt turistii care vor locui impreuna cu bastinasii.

Sursa de infectie. Cale de transmitere

   Sursa de infectie este reprezentata de omul bolnav sau de purtatorul nazofaringian sanatos de meningococ. Acestia sunt contagiosi prin secretiile nazofaringiene, eliminate prin tuse, stranut, vorbit etc. Calea de transmitere este respiratorie.

Simptomatologie si evolutie

   Boala debuteaza brusc cu temperatura, cefalee, varsaturi, dureri in lungul coloanei vertebrale si imposibilitatea aducerii barbiei in piept. In absenta tratamentului antibiotic adecvat boala evolueaza catre agravare, coma si deces.

Prevenire

   Exista un vaccin anti-meningococic A+C, eficient asupra tipurilor de meningococ A si C. El este disponibil in farmacii sub numele de Meningo A+C.
   Vaccinarea consta intr-o singura administrare intramusculara, urmata de un rapel dupa 3 sau 5ani.
   Pentru adult si copilul in varsta de peste 2 ani, protectia incepe din a 10-zi dupa vaccin si dureaza in medie 4 ani. Eficienta vaccinului pentru copiii sub varsta de 2 ani este incerta.
   Vaccinarea este obligatorie pentru turistii care vor sa participe la pelerinajul de la Mecca si pentru cei care vor avea un sejur in zone cu incidenta mare a bolii sau in zone in care exista o epidemie de meningita menoingococica. Turistii fara splina sunt expusi la a face infectii meningococice severe, motiv pentru care la acestia vaccinarea anti-meningococica este obligatorie. Vaccinul trebuie administrat cu 10 zile inainte de momentul plecarii.

4.3. Meningita cu Haemophylus influenzae tip b

   Haemophilus influenzae tip b (Hib) poate produce infectii severe la copilul mic (meningite, pneumonii, laringite, artrite). In tarile dezvoltate din Europa de Vest si SUA, unde se practica vaccinarea sistematica a copiilor contra Hib, s-a obtinut reducerea pana la zero a incidentei meningitei cu Hib la copil.
   Vaccinarea anti-Hib ar fi deci utila copiilor sub varsta de 5 ani, nevaccinati, care urmeaza sa voiajeze intr-o tara subdezvoltata.
   De asemenea vaccinul ar mai trebui recomandat, indiferent de varsta, turistilor care nu au splina. Acestia sunt expusi la infectii severe cu pneumococ, meningococ si Hib.
   Vaccinul anti-Hib este disponibil in farmacii sub numele de Act-Hib. El se administreaza pe cale intramusculara dupa urmatoarea schema:

• pentru copiii sub varsta de 6 luni: 3 administrari la interval de 1-2 luni, urmate de un rapel la 12 luni de la ultima administrare

• pentru copiii intre 6 luni-1an: 2 doze la interval de 1-2 luni, urmate de 1 rapel la 12 luni de la ultima administrare.

• pentru copiii intre 1-5 ani: o singura doza, fara rapel.

4.4. Gripa

   Gripa este o infectie respiratorie produsa de virusurile gripale. Ea poate imbraca forme severe de boala la copii, varstnici, gravide, pacienti cu afectiuni cardiace, respiratorii, hepatice sau diabet zaharat. Acestia trebuie sa fie vaccinati antigripal, in fiecare toamna.
   Plecarea intr-un voiaj creste riscul de a contacta gripa, mai ales atunci cand in tara de destinatie exista o epidemie de gripa. Trebuie avut in vedere faptul ca daca in emisfera nordica epidemiile de gripa apar intre lunile octombrie-mai, in emisfera sudica exista un decalaj de 6 luni.
   Plecarea intr-un voiaj este deci o buna ocazie pentru medic sa recomande vaccinarea antigripala, mai ales atunci cand viitorul turist face parte din grupele la risc pentru forme severe de boala.
   Vaccinul antigripal este disponibil in farmacii sub numele de Vaxigrip. El se administreaza intramuscular si este necesara o singura doza. Imunitatea dureaza 6-12 luni, motiv pentru care trebuie repetat in fiecare toamna.

4.5. Rujeola - rubeola - oreion

   Plecarea intr-o tara tropicala este o bun prilej pentru a recomanda unui adult efectuarea unui triplu vaccin contra rujeolei, rubeolei si oreionului, atunci cand acesta nu a avut in copilarie aceste boli.
   Triplul vaccin este la fel de eficace la copil si adult, este bine tolerat si nu este contraindicat la cei care au avut candva una din aceste 3 boli.
   Relativ recent s-a observat ca la cei vaccinati in copilarie contra rujeolei, rubeolei si oreionului, titrul de anticorpi scade semnificativ, astfel incat adolescentii si adultii pot redeveni receptivi la boala. De aceea majoritatea tarilor au introdus obligativitatea unui rapel vaccinal la copilul mare sau adolescent.
   Plecand de la observatia ca rujeola este mult mai severa la adult decat la copil (mortalitate de 25 de ori mai mare), rezulta importanta protejarii adultilor impotriva acestor 3 boli, atunci cand urmeaza sa calatoreasca in zone tropicale.
   Vaccinul anti-rujeola-rubeola-oreion exista in farmacii sub numele de Trimovax si se administreaza intramuscular, fiind suficienta o singura doza.

5. BOLI TRANSMISE PRIN INTERMEDIUL VECTORILOR

5.1. Febra galbena

   Febra galbena (FG) este o boala tropicala produsa de virusul febrei galbene.

Incidenta

   FG este frecvent intalnita in Africa si America de Sud, indeosebi in mediul rural.

Sursa de infectie. Cale de transmitere

   Sursa de infectie este reprezentata de maimute. Omul este infectat accidental, prin intermediul intepaturii de tantar.

Simptomatologie

   Deseori boala este asimptomatica sau se manifesta printr-un episod care mimeaza gripa. Exista insa si forme severe de boala, cu mortalitate de peste 60%.

Prevenire

   Avand in vedere gravitatea bolii si absenta unui tratament eficace, rezulta ca prevenirea bolii are o importanta majora. Din fericire exista un vaccin eficace, care contine virus viu atenuat.
   Acest tip de vaccin se face numai in anumite centre de vaccinare desemnate de catre Ministerul Sanatatii din fiecare tara. Vaccinarea consta intr-o singura injectie intramusculara.
   Protectia asigurata de vaccin incepe din ziua 10 dupa vaccinare si dureaza 10 ani.
   Vaccinul este contraindicat la gravide, copilul sub varsta de 6 luni, pacientii cu imunitate diminuata si la cei alergici la proteinele de ou.
   Vaccinul anti-FG este recomandat tuturor celor care voiajaza in tari in care exista cazuri de boala (Africa, America de Sud).
   Vaccinul este disponibil in farmacii sub numele de Stamaril

 

 

 

Alte sfaturi:

recomandam turistilor sa consulte, cu aproximativ o luna inainte de a calatori, un expert in medicina de voiaj (un medic epidemiolog sau infectionist).

Pentru Peru, vaccin impotriva febrei galbene

Inainte de vaccinarea propriu-zisa este nevoie de timp pentru a parcurge mai multe etape. Turistul trebuie sa ofere medicului specialist informatii in legatura cu excursia pe care urmeaza sa o faca, iar acesta evalueaza riscurile calatoriei respective si antecedentele pacientului. De exemplu, o excursie in Congo, Peru sau Camerun trebuie precedata obligatoriu de vaccinarea impotriva febrei galbene. „Conform Regulamentului International de Sanatate Publica, vaccinurile pentru malaria si febra galbena sint obligatorii“, spune Tatiana Dijoianu, medic in cadrul Centrului de Diagnostic si Tratament „Victor Babes“ din Bucuresti. O plecare in Malta sau Italia necesita insa o vaccinare de rutina. Sint totusi si tari in care vaccinul este doar recomandat, deoarece acolo pot aparea deja boli care sint eradicate in Romania. Recomandabile sint si vaccinurile pentru hapatitele A si B, gripa, rubeola, rujeola sau oreion.

In functie de antecedentele si starea din prezent a turistului, unele vaccinuri pot avea contraindicatii definitive, cum ar fi alergiile, si temporare, in perioada de sarcina.

Dupa vaccinarea propriu-zisa, unitatea respectiva de sanatate elibereaza turistului Carnetul International de Vaccinare, care este obligatoriu in cazul febrei galbene. Se pune in calcul si perioada in care vaccinul isi face efectul, astfel se ajunge la o perioada de aproximativ o luna, apoi turistul poate calatori. Diferenta de vaccinare la un adult fata de cea la un copil este in general de dozare.

In Bucuresti sunt doar trei centre de vaccinare acreditate si anume: Institutul de Boli Infectioase „Matei Bals“, Policlinica Diham si clinica Medicover. In tara, doar in orasele mari precum Galati sau Constanta exista astfel de centre de vaccinare